Anii

Erau niste ani ..reci...
Iernile ne invadasera 
Ne gaseam ca la inceput...
Dar inceputul devenea sfarsit...

Focul era dorit in vatra ...si incalzea domolit cu limbi de lumina peretii...
 Eram trantit pe blana de urs...si recitam in tihna ultimele versete....ale vietii prelungite 
Ultimul secol a adus razboaie ...
Era oare rost de primavara...?
Incepeau stresinile sa picure ...
Si frigul se duce...

E dorinta renasterii sub forma dulce ....
Am intuit mereu aceasta forma ...era ideala ..se mula perfect pe corpul fizic...
Niciodata speranta nu e in desert...


Era o incremenire ...
Vointa nu putea ramane  ...sub stratul gros al vorbelor sapate in piatra....
Nici rotirea soarelui nu putea sa dea caldura necesara ...fara noi ...
.
E fara noima ...zapada
Albul e lumina pura...
Unde e gandirea curata ...?
Se naste din lipsa luminii ...cand intuitia cauta ...lumina visata...

Apoi e sfarsitul zapezii....
Apare culoarea ....

Padurea infrunzeste...
Si alergam ...sa vedem izvorul...

In taina intelegem ...rostul lumii in noi...

Lumea in schimbare

Suntem asaltati ...imagini...sunete..informatii...Noi cream semnificatii.....rau....bun...placut...neplacut...
Suntem in contact continuu cu lumea exterioara....
Uitam de lumea interioara ...cautand continuu stimuli externi...

Uitam sa traim clipa....alergand continuu spre viitor.....
Creditam in mod fals viitorul ...cu ceeace ar trebui sa avem in clipele prezentului...


Uitam sa gandim...preluam sabloane...
Nici macar nu analizam continutul acestor sabloane ...daca ele au macar un continut.....

Viata e un lucru minunat....
A trai in lumina fericirii...e semn ca viata si-a atins scopul...
Fericirea e ghidata de lucruri simple...
A-i  pretui pe cei de langa tine...si a te bucura de pretuirea lor...

A fi creditat cu increderea lor...si a inzestra cu increderea ta...

Pretuim cantitatea in detrimentul calitatii...
Majoritatea lucrurilor pe care le strangem in jur...sunt inutile...
Incercam in mod instinctiv sa compensam ...lipsa umana ...cu lucruri....sau cu animale de companie...
Lipsa umana nu poate fi compensata cu nimic...

Suntem fericiti cand traim in conformitate ...cu firea umana....cand ne indepartam de pradatorul incomensurabil din noi....

Familia va trebui sa fie in continuare familie...valorile de baza vor trebui sa renasca.....
Numai asa zambetul copilului de langa noi ne va lumina....si-l vom simti ca o promisiune impilinita...