Anii

Erau niste ani ..reci...
Iernile ne invadasera 
Ne gaseam ca la inceput...
Dar inceputul devenea sfarsit...

Focul era dorit in vatra ...si incalzea domolit cu limbi de lumina peretii...
 Eram trantit pe blana de urs...si recitam in tihna ultimele versete....ale vietii prelungite 
Ultimul secol a adus razboaie ...
Era oare rost de primavara...?
Incepeau stresinile sa picure ...
Si frigul se duce...

E dorinta renasterii sub forma dulce ....
Am intuit mereu aceasta forma ...era ideala ..se mula perfect pe corpul fizic...
Niciodata speranta nu e in desert...


Era o incremenire ...
Vointa nu putea ramane  ...sub stratul gros al vorbelor sapate in piatra....
Nici rotirea soarelui nu putea sa dea caldura necesara ...fara noi ...
.
E fara noima ...zapada
Albul e lumina pura...
Unde e gandirea curata ...?
Se naste din lipsa luminii ...cand intuitia cauta ...lumina visata...

Apoi e sfarsitul zapezii....
Apare culoarea ....

Padurea infrunzeste...
Si alergam ...sa vedem izvorul...

In taina intelegem ...rostul lumii in noi...